Ironia sortii

–          “Edward. Edward. Raspunde Edward.” A  deschis ochii si a incercat sa se ridice dar s-a dezechilibrat si a cazut pe bancheta. Ma uitam la el neputincioasa, nu stiam ce sa-i fac.

–          “Au… capul meu. Ce ai in bagaj? Bolovani?” Am ramas socata. Cum putea sa glumeasca in situatia in care era. Si in plus in bagaj nu aveam decat hainele, incaltarile si o trusa de prim ajutor. Bingo. Trusa, off daca mi-as aminti in ce buzunar am pus-o. Am rascolit in toata geanta pana cand am gasit-o. Am scos un bandaj, l-am inmuiat in Rivanol si am inceput sa ii “doctoricesc” rana. Nu era decat o zgarietura. Dar destul de lunga.

–          “Ihh… e rece” a inceput sa se smiorcaie ca un copil mic cand merge la doctor.

–          “Zi `mersi` ca trenul aici se opreste altfel nu se stie unde coboram. Si stai nemiscat. Nu badajez lumea in fiecare zi ca sa fiu experta.” Dupa ce i-am pus un pansament acolo, mi-am luat geanta, de pe jos, am pus la loc trusa si m-am pregatit sa cobor.

–          “Poti… poti te rog sa ma ajuti putin, nu prea am incredere in picioare.” Ca si cum eu puteam sa il car in spate, ca el nu era un barbat de 1.80 ci un pusti de nici 1 metru inaltime.  Dar ce puteam sa zic? Doar din cauza mea era in halul in care era. Am acceptat  si el si-a pus mana peste umarul meu. Si am iesit amandoi din tren. Ne-am indreptat catre un taxi, doamne aici ii mai frig ca in Bucuresti.

–          “Pe strada Tudor Vladimirescu la nr 19 te rog.”i-am spus soferului.

–          “Am inteles domnita” Auzi la el domnita. Nu prea aveam timp sa ma gandesc  la spusele taximetristului. Eram prea ingrijorata sa ajung odata la casa gazdei. Macar stateam singura, si sa-l ingrijesc ceva mai bine pe Edward care era foarte palid si molesit. Statea cu capul sprijinit de umarul meu cu ochii inchisi. Cred ca adormise, pentru ca respiratia ii era regulata. Dupa 15 minute de mers prin tot felul de gropi am ajuns in sfarsit in fata casei. Era micuta, galbena cu ceva rosu, etajata, cu doua camere la etaj si banuiesc ca jos era livingul si bucataria. L-am trezit pe Edward si i-am platit taximetristului. Sprijinit de mine am intrat in casa.

–          “De ce mai adus aici?” m-a intrebat el nedumerit.

–          “Pai ce era sa fac? Nu stiu unde locuiesti, defapt tot ce stiu legat de acest… sat, este strada Vladimirescu. Si in plus tu nu vezi in ce stare esti, abia te-am adus pana inauntru, pardon, te-am TARAT. Esti palid, si daca vad bine hemoragia de la rana nu s-a oprit, desi era doar o mica zgarietura” Pfiu… m-am eliberat. Tipu asta ii cam prost… chiar daca arata  Mmmm… ca o bomboana.

–          “Nu tipa, si asa ma doare capul destul de tare. Unde pot sa ma asez?” se uita la mine cu niste ochi asa obositi incat mi s-a facut mila si l-am lasat sa mearga in dormitor sa se intinda putin, pana despachetam bagajele si ii faceam un ceai cald. L-am condus pana in dormitor, l-am ajutat sa se faca comod in pat si cand sa plec m-a prins de mana…

–          “Multumesc. Pentru tot.” Am ramas uimita. Nu ma asteptam ca sa imi multumeasca, poate pe asta o sa il tin ceva mai mult ca pe ex-ul.

–          N-ai pentru ce! Din cauza mea esti in starea asta, doar nu era sa te las ranit in tren.” ….Chiar daca vroiam sa ajungi cumva in casa mea nu ma asteptam sa fie asa.. am continuat ca pentru mine. L-am strans increzator de mana si m-am dus jos sa-mi despachetez bagajele. Multumita trollerui(genta mai mare) nu am fost nevoita sa car dupa mine zeci de genti, una pentru pantofii de vara, una pentru cei de iarna, una pentru hainele de vara, una pentru hainele de iarna, s.a.m.d. Tot a intrat in troller. Mi-am stors creeri amintindu-mi codul pentru a-l putea deschide, si pe urma am desfacut fermuarul. Am inceput incet sa le asez in debara pe rand, ahh multumesc ca macar am o camera dedicate hainelor si incaltarilor. Dupa ce am terminat m-am dus in bucatarie si am inceput sa caut prin frigider sa vad daca gazda mea s-a ocupat cu aprovizionarea asa cum am rugat-o. Am scos niste cartofi pai congelati, o tigaie si ulei. Uleiul l-am pus in tigaie si am pornit aragazul la foc mic, dupa care am pus cartofii. In 5 minute au fost gata. Era pregatit langa o farfurie pe care i-am scos, si m-am uitat in frigider dupa ceva salam, dar nu am gasit decat piept de pui. L-am scos, l-am taiat in bucatele si ca sa para a cina am taiat si o rosie langa. Dupa ce le-am aranjat in farfurie am pus putina vegeta pentru gust. Am pus niste Pepsi intr-un pahar si pe urma farfuria si paharulle-am pus intr-o tava si le-am dus sus lui Edward. Sper ca ii va placea ce-am pregatit in aproximativ 20 de minute. Usa de la dormitor era inchisa, am batut discret cu cotul.

–          “Intra.” Spuse cu o voce somnoroasa.

–          “Ti-am adus ceva de mancare, m-am gandit ca s-ar putea sa-ti fie foame.” Ma simteam ca o sora medicala care aduce la bolnavi mancarea.

–          “D-d-da, mersi mult.” A fost tot ce a spus. S-a ridicat putin, a pus o perna la spate, si eu i-am pus pe genunchi tava.

–          “Pofta buna.”i-am urat si am iesit din camera facandu-mi drum catre bucatarie. Mie mi-am pregatit niste fulgi cu lapte, nu pentru ca tin vreo dieta, dar vroiam sa mananc ceva mai usor. M-am aseszat pe canapea si am pornit televizorul ca sa ma desting putin de atmosfera tensionata de mai devreme. Schimbam canalele aletoriu, nimic nu imi suradea catusi de putin. Fara sa imi dau seama am adormit… nu stiu cum si cand dar am simtit doua brate puternice care m-au luat pe sus si m-au dus nu stiu unde, dar imi placea dupa ce m-au lasat jos am simtit un miros delicat de leventica si ceva moale. … .

Am fost trezita de o lumina puternica, am incercat sa deschid ochii si am recunoscut celalalt dormitor vecin cu dormitorul in care l-am lasat pe Edward. Cand m-am dat jos din pat am observat ca eram descaltata si inca in hainele de ieri. M-am straduit sa imi amintesc ceva dar tot ce stiam era ca am adormit in living, pe canapea, cum am ajuns in camera, cum m-am descaltat si cum am facut patul… asta numai stiu.  Usa de la camera mea era deschisa si am pasit pe hol, oare Edward mai doarme? Nu se aude nici un zgomot din camera lui, nici televizorul, care parca era deschis cand i-am dus cina. Am batut la usa , dar pentru nimeni, Edward nu era acolo. Muzica se auzea de la parter, dar foarte incet. Am coborat scarile si cum era imposibil sa nu ma impiedic la ante-penultima… Zbuffff.

–          “Auch… asta a durut. Scari afurisite.” Acum ma cert cu scarile… cred ca am innebunit.

–          “Hei, neatza, esti bine? Te doare?” striga cineva din celalalt capat al camerei.

–          “Huh?Nu ma doare, am picat pe 3 trepte, piciorul mi amortit, nu pot sa ma ridic dar sa stii chiar nu ma doare.” Am spus revoltata.El a inceput sa rada si a venit spre mine ajutandu-ma sa ma ridic.

–          “Esti incredibila.” A murmurat mai mult pentru sine.

–          “Ma doare glezna.”plang ca un copil, doamne ceva mai jenant nu cred ca se putea intampla.

–          “Sa ma uit,… nu-i grav, nu mai plange atat ca nu patesti nimic.” Parca ar fii tati, numai el ma scoate minti cu calmul exagerat.

–          “De unde stii? Esti doctor?” nha, sa te vedem acum `domnul Genial`.

–          “A pai ii simplu, eu n-am murit si am primit un geamantan in cap, deci nici tu nu o sa mori din cauza gleznei.” Ei bine, recunosc aveam pregatita replica pentru orice, dar am ramas masca la raspunsul lui. Nu-I corect, de ce are efectul asta asupra mea, ma pierd cand vorbesc cu el.

–          “Hello, Garaaaa, esti cu noi?” nerabdator ii tipu, nici sa gandesc nu pot din cauza lui.

–          “Aici Trenul, ce doriti sa-mi comunicati?” I-am raspuns cu aceeasi moneda. Pai ce? Crede ca doar el le are pe aici prin zona?

–          “Buna asta, nu ma asteptam, vrei micul dejun?” Stiu ca a fost “buna” ca doar eu am spus-o, stoop, a zis micul dejun? A gatit?

–          “Tu, tu gatesti? Ai gatit? Ce ai pregatit?” am spus dintr-o suflare.

–          “Ho mai usor leoaico” a zambit, doamne ce zambet “ ti-am pregatit 2 felii de paine cu dulceata de visine si o cana de lapte cald cu 1 ½  ligurita de zahar” a grait ca un adevarat bucatar.

–          “Mmmm… mi asa un somn as putea sa primesc micul dejun la pat?” am fluturat din gene si am zambit cu gropita. Nu putea sa ma refuze.

–          “Dorinta ta e porunca pentru mine”. Hah, stiam eu.

–          “Danke” asa sa mai schimbam putin, sunt curioasa daca a inteles ca i-am multumit pe germana.

–          “Ooo, sprache Deutsch?” s-a uitat la mine cu superioritate. Da, ii bun la germana, sa vedem cum le are cu… spaniola.

–          “Si, mi amore” Acum ce mai zici, fumosule?

–          “What?” Da bine, ma ia cu engleza.

–          Inseamna “da, dragostea mea” e in spaniola.

–          “Multitalentata si frumoasa”. Da sigur acum incearca sa ma faca sa rosesc, pacat ca nu stie ca aceste complimente pentru mine sunt la ` ordinea zilei` ca sa zic asa.

–          “Merci, e…”

–          “Felul meu de-ati multumi.” A continuat el. Nu-i corect eu incep o fraza el o continua, cum reuseste?Nimeni nu a fost in stare sa continue nici macar un cuvant la ceea ce spun eu, si el poate? Hmm… poate a fost prea banala continuarea si a stiut-o din reclama.

–          “Ma duc sus, te astept, sa iti iei si tu portia ta ca pun un film bun sa ne uitam.”

–          “Imediat, my lady”. Am zambit si am plecat sus. Imediat ce am ajuns in camera am realizat ca n-am apucat nici dush sa fac. Mi-am dat jos hainele si am intrat in cabina. Stropii cadeau violent pe pielea mea. Dupa 5 minute am iesit, in halatul meu alb. Si ghici cu cine m-am ciocnit cand am iesit din baie… da, corect, cu don Juan de Edward. El s-a dezechilibrat si buffff, a doua oara pe ziua de azi pe jos cu el peste mine. A fost un moment “mort” adica niciunul nu zicea nimic pur si simplu ne uitam unul in ochii celuilalt, si ce ochii are, ah… culoarea mea preferata la ochii unui baiat, verzi. Si-a apropiat neincrezator buzele de mine dar la 1 mm de contact s-a oprit fiindui teama sa nu faca o greseala… cred. Dar nicio problema si eu am aceleasi ganduri ca el si mi-am unit buzele cu ale lui. Ce dulci erau, si  ce bine saruta, zici ca a urmat cursuri. Am dat sa ma opresc, nu vroiam sa creada ca l-am adus la mine ca sa fac sex cu el. M-am indepartat incet. El a facut acelasi lucru. S-a ridicat, ma ajutat si pe mine. Neputand sa ma uit in ochii lui m-am uitat in jos si am vazut covorul meu alb cu ciucurasi ca acum era visiniu si toate feliile de paine erau pe jos alaturi de laptele… stai laptele nu-i… de ce nu-i?

–          “Unde e laptele? Nu-l vad pe jos.”am intrebat cu un zambet pe buze ca sa desting atmosfera.

–          “Pai urma sa il aduc dupa ce lasam hainele pe pat, si puneam pe masuta tava ta.” Se uita la mine vinovat

–          “A… bine macar nu avem prea mult de curatat. Hai, ajuta-ma cu covorul asta sa il duc pe balcon.” Am luat eu de un capat, el de celalalt si le-am scos pe balcon lasandu-l acolo.

–          “Acum tu te duci dupa lapte, si eu ma schimb ok?” am intrebat, desi stiam ca nu va nega.

–          “Bine.” Si a iesit, eu am fugit in baie, mi-am luat colantii negrii si tricoul rosu pe care il adusese Edward. Hmmm… se pare ca are gusturi, tricoul meu rosu cu animal print ii perfect pentru colantii astia.Am iesit, Edward ma astepta in pat cu tava lui in brate si cu a mea, in partea mea de pat.

–          “M-am dus la DVD si am cautat filmul “Avatar.”, in cele din urma l-am gasit si i-am dat drumul. Nu l-am ales doar pentru ca ii un film fain, ci pentru ca ii un film lung, si aveam nevoie de  timp, ca sa stiu cum sa abordez faza cu sarutul de mai devreme.